Comuna Logresti poarta aceasta denumire din anul 1968 cand au fost unificate comunele Logresti – Mosteni si Tg Logresti

Comuna Tg- Logreşti purta aceasta denumire din anul 1925, înainte numindu-se Logreşti –Birnici. Denumirea cea noua este impropie, deoarece localitatea nu are nimic comun cu vechile aşezări istorice, cunoscute sub numele de ,,târguri”. Conducerea administrativă a comunei a dorit să schimbe aceasta denumire deoarece avea o neplăcută rezonanţă socială : birnic =clăcaş, rumân, vecin. Întradevăr, locuitorii acestui sat au fost clăcaşi pe moşia boierească până în anul 1864, la prima împroprietărire.

In anul 1864 gasim in Logresti – Birnici un singur proprietar si anume Panait Agiopol , de origine greaca cu aproximativ 2500 hectare teren si 149 locuintori clacasi . [1]

Tot in anul 1864 au fost improprietariti locuitorii din Logresti – Birnici potrivit Reformei agrare .[2]

Locuitorii din satele de la nord ,Mosteni , Popesti s-au eliberat de rumânie mult mai devreme, satul acestora luând denumirea de Logreşti –Moşteni încă din 1837 .

In comuna Logresti , sat Seaca au fost descoperite vestigii arheologice din Epoca Bronzului , mai exact din Perioada Bronzului Timpuriu ,cultura Glina . Aici s-a desfasurat un un santier arheologic in perioada 7-24 octombrie 2009 .[3]

Potrivit arheologului Gheorghe Calotoiu , din cadrul Muzeului Judetean gorj , acestea atesta prezenta unui atelier de prelucrare a tesaturilor in zona respectiva .

S-au descoperit fragmente ceramice , fusaioale , chirpici de la locuinte cu urme de nuiele , forme de vase , de tip borcan , fragmente de ceramica fina , in special cani cu toarta si cu baza plata .

Tot in acest loc au mai fost descoperite si bucati de piatra neagra din care se confectionau topoarele tip calapod si tip perforat , idicand existenta unei asezari care ,din primele cercetari , pare ca se intinde pe un hectar si jumatate pe o terasa a paraului Seaca [4]

Toate aceste vestigii au fot duse la Muzeul Judetean Gorj .

La Seaca u fost realizate doar doua sectiuni de control pe o suprafata de 10/2 m si 15/1,5 m pana la o adincime de 80 de cm.

Cel care a facut primele descoperiri in zona respectiva, ducind la Muzeul Judetean bucati mari de ceramica a fost un localnic , Dumitru Deaconescu

Unii autori, amintesc ca în aceasta localitate s-au descoperit tipare de turnat fier [5] , fără precizări mai amănunţite .

În antichitate aici era un important punct strategic .Pe Dealul Muierii,în satul Măru, există vestigiile unei cetăţi de origine traco-dacică, construită în secolele XI-IX î.e.n.

Comuna Logreşti cuprinde mai multe sate : Tg-Logreşti, Măru, Seaca, Logresti- Moşteni,Popesti , Frunza, Colteşti.

Satul Tg-Logreşti se întinde de la hotarul satului Frunza (numit Tândăleşti până în 1967 ) până la intersectia Maru – Moşteni .Este aşezat pe malul stâng al Amaradiei, marginit la vest de dealul Scrazii, la est de Dealul Logreştilor .Este străbătut pe la mijloc de Pârâul Bisericii, la nord de Matca Secii , amândouă vărsându-se în Amaradia .

Cea mai veche menţiune despre Tg-Logreşti o avem din secolul al XVII-lea .La 17 martie 1615, în Târgovişte, Radu Voda Mihnea confirma lui Proda Logofatul din Popeşti stăpânire peste mai multe cumpărături în Popeşti, Ciobăneşti, Pojaru de Jos , Logreşti, etc .,,Şi iarăşi a cumpărat Preda logofatul . partea de moşie a lui Nareş, din Logreşti din funia mare ,două parţi ….cu 2000 aspri gata …”[6]

Denumirea Logreşti - Birnici apare pentru prima dată într-un testament redactat în 1829 de duhovnicul Popa Preda de la Schitul Logreşti - Birnici pentru Dumitraşcu Ciuca din satul Seaca, cătunele Măru ,,De vreme ce întîmplarea cea viitoare este nevăzută şi înşişi îngerilor necunoscută, pentru că numai la Dumnezeu toate sînt cunoscute, drept aceea eu robul lui Dumnezeu, Dumitru sin Diaconu Anghel, din satul Seaca am socotit mai înainte până a nu mă cuprinde sfârşitul vieţii mele şi până ce am minţile întregi şi sănătoasă să fac dieata şi să dovedesc ce-i de-al meu către moştenitorii mei cei aleşi cu care voesc să chivernisească ei averea mea mişcătoare şi nemişcătoare, după petrecerea mea din viaţă .Şi întîi mă rog lui Dumnezeu ca unui milostiv să-mi erte mulţimea păcatelor mele cele ce am greşit ca un om într aceasta lume. Mă rog şi tuturor creştinilor cui îi voi fi greşit şi orice mi-ar fi făcut. Dupa aceasta mai întâi de toate să mi se facă pogribania şi pomenirile cele obişnuite până la împlinirea de 3 ani . Aşijderea şi milele şi sărindarele ce las la fiu-meu Popa Pătru, ca dupa moartea mea şi a soţiei mele Maria şi fie-mea Stanca să ne facă 5 sarindare şi câte o fîntînă şi cîte o cruce şi cîte 3 pomeni de fiecare nume şi câte o punte peste apă. Acestea de mai sus le las asupra Popei Pătru, fiu-meu să le facă , iar după acestea fiii şi moştenitorii mei cei adevăraţi, Mihalache, Preotul Pătru de mai sus-zis şi Radu, le-am împarţit averea mea între dînşii trăind eu, cu care să se stăpînească cu pace . Însa moşia ce o am în Saca, din apa Săcii spre Apus patruzeci de stînjeni latul şi în lung o suta douăzeci de stînjeni pînă se loveşte cu vărul meu Dumitru şi Diaconu Stan printre moşul Stocheştilor şi printre frate-meu Grigorie şi de acia sare în Romîneasa, iaraşi din văru meu Dumitru sin Diaconu Stan alţi stînjeni pe apa Romînesei şi pîna în dealu Săcii unde îmi este via cu pivniţa sa se împartă frăţeşte, iar pivniţa o încăpere să fie a fiu-meu Mihalache, ca cealaltă încapere este a nepotu-meu Gheorghe .Casa din Saca a fiu-meu Radu, casa din Măru cea mai veche a fiu-meu Popa Pătru, partea de moşie de la Siliştea din Valea Mărului cu pruni, cu tot felul de pomi ce se găseşte pe ea să să împartă iaraşi pe trei fraţeşte .Din putini, din vite, le-am dat pe mîna fiecăruia partea sa, iar un loc de lîngă Valea Mărului de stînjeni şaizeci lungul şi latul de patruzeci, alăturea cu mejdina Tereujanilor pînă în vărul meu Dumitru îi las fiu-meu Popa Pătru să-l stăpînească în bună pace de către ceilalţi feciori ai mei, după cum i-am lăsat şi comîndurile asupra-i, precum mai sus am zis; Iar moşia ce o am de zestre la Gradişte , în Comorele, din muchia Gradiştei şi peste Balta Gradiştei spre Miază-Noapte , pînă unde merg şi celelalte locuri, după cum spune foaia de zestre, să o stăpînească iar cîte trei fraţeşte, dar să se ştie ca am schimbat-o cu cumnaţii mei şi mi-au dat în Rugini .Feciorii mei cum vor vrea : sau să şi-i schimbe sau să stapînească unde a fost zestrea dintâi a soţiei mele în Comorele, precum eu cu dreptatea minţii mele am rînduit şi am împarţit şi limba mea le-a grăit şi cu mana mea am iscălit naintea acestor mărturii vrednice de credinţă .

1829 iunie 23

Eu , Dumitru lui Diaconu Anghel, am lăsat această diata .

Pătru Turcescu –martor

Barbu lui Deaconu Vasile din Saca –martor

Marin sin Popa Pătru –martor

Dinu sin Nicolae -martor

Patru sin Ioan Ceauşu-martor

Şi am scris eu Duhovnicu Popa Preda de la Schitu Logreşti - Birnici cu zisa numitului şi sunt şi martor’’.[7]

Satul Tereujani, oficial, nu mai figureaza pe harta judeţului. În 1968 s-a hotărât unirea satelor Tereujani şi Viereşti cu satul Măru , sat ce este actualmente sat de resedinta al comunei Logresti

Deoarece toponimicele Tereujani si Vierasti persista pina in zilele noastre , având o mare vechime, se impun cateva precizari cu privire la acesta .

Primii locuitori ai satului Tereujani au venit aici din Tereuja, un sat ce aparţine de comuna Sineşti, judetul Vâlcea .Ipoteza se sprijină mai întai pe argumentul etimologic :Tereuja –Tereujani, locuitori veniţi din Tereuja. Sunt şi alte elemente ce pledează pentru această origine: locuitorii din cele două sate păstrează legături de rudenie si rudenie spirituală şi anume-năşia .

Catunul Viereşti nu este aşezat pe soseaua principala, ci pe un deal. Numele satului Viereşti vine, probabil,de la numele de familie Vierescu. Azi nu mai poartă nimeni acest nume .Familii cu acest nume au existat în Seaca, desigur, urmaşi ai celor din Viereşti .

Prin reforma administrativă făcută pe baza Regulamentului Organic, satul Tereujani cu cătunele Viereşti şi Răchita au format o unitate administrativa .La reforma administrativă din 1861, când comuna a devenit cea mai mică unitate administrativă, satele Tereujani, Viereşti, Răchita au fost înglobate în comuna Logreşti –Moşteni .

La mijlocul secolului al XVIII-lea terenul ocupat azi de satele Măru şi Seaca era cunoscut sus numele ,,Moşia Pojoga “.Acest toponimic apare în trei acte de hotarnicie, în strânsă legătură unul cu altul, din anii 1753 ,1754 şi 1759 .[8]

Limitele Moşiei Pojoga, arătate în aceste acte, sunt şi azi limitele acestor doua sate .Găsim în acele acte toponimicele Seaca şi Valea Mărului, dar nu ca sate, ci ca puncte de orientare .Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea apare şi denumirea ,,satul Seaca “, într-o însemnare făcută de Popa Dragomir pe o Psaltire a bisericii din Dealul Mărului .

Azi toponimicul Pojoga se mai păstreză pentru o mică vale, situată în satul Seaca spre vest .

Nu se ştie când s-au eliberat de rumânie ( vecinie ) locuitorii din Pojoga . Un element în sprijinul vechimii mosneniei îl constitue faptul că biserica din Dealul Mărului, ca si cea de la Tereujani, au fost construite de moşneni, pe când în satul boieresc Logreşti Birnici, sat de clăcaşi, bisericile au fost construite de boieri .

În anul 1903 comuna Seaca este alipita de Logreşti – Moşteni ,iar la 24 iunie 1924 s-a reînfinţat comuna Seaca, cu sediul în satul Măru .

În 1926 - 1927 a fost construit un nou local pentru primărie de către locuitori, cu doua camere, lângă vechea şcoală din Măru .[9]

În partea de est a satului Măru, pe vârful cel mai înalt al Dealului Muierii, la graniţa dintre satele Măru (Gorj) şi Valea Gradiştei (Vâlcea ), se afla vestigiile unei cetăţi hallstattiene timpurii .Începând din anul 1983 s-au făcut aici cercetări în cadrul Muzeului Militar al Armatei şi s-a ajuns la concluzia că aici a fost o cetate traco- geto-dacica , ridicată prin secolele XI-IX î.e.n. S-au găsit urme de locuinţe omeneşti şi puţină ceramică .Se vede bine conturul zidului exterior, în prezent acoperit cu pământ .Forma construcţiei este circulară, cu diametru de 80 m .Pe terenul din afara zidurilor se văd din loc în loc porţiuni de culoare roşie, semn că acolo s-a măcinat cărămida din ziduri[10]

În legatură cu vestigiile cetaţii de pe Dealul Muierii circulă şi o istorioară şi anume : ,, în vremea când bărbaţii erau la război au năvălit tătarii . Femeile, luând cunoştinţă din timp despre apropierea duşmanului, s-au înarmat cu furci, coase, topoare şi alte unelte şi când au văzut că vin năvălitorii, de la o distanţă de la care nu se putea distinge precis, au ieşit din cetate, sumar îmbrăcate, cu părul despletit, într-un iureş năvalnic, cu ţipete stridente, care a speriat pe duşman şi l-a făcut să se retragă, căci nu mai întâlniseră o astfel de armată”.[11]

Legenda este, desigur, puţin verosimilă, mai ales că o astfel de legendă e în legătură şi cu Peştera Muierii de la Baia de Fier .

 


[1] Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Tipografia N. Miloşescu, Tg-Jiu,1906, p. 402

[2] Act improprietarire Reforma agrara 1864 , anexa nr 1

[3] Sapaturile au fost efectuate de Muzeul Judetean Gorj

[4] Dr .Gheorghe Calotoiu ,Revista Litua, 2009

[5] N. Andrei, G. Pîrnuţă-Istoria Învăţământului în Oltenia,Editura Scrisul Românesc, Craiova,1977, p 13

[6] Alexandru Ştefulescu, Documente slavo-romane, Editura T. Miloşescu, p 350

[7]Mostenitori Preot Ioan I. Popescu (arhivă personală )-document inedit nelitografiat

[8] Documente privind istoria romanilor ,B,Tara Romaneasca ,Bucuresti ,Editura Academiei RPR ,vol I

[9] Arhiva Primariei comunei Logresti , fond Logresti –Mosteni

[10] Anexa nr 2 extras orto-foto plan

[11] Marturie orala Popescu Grigore, comuna Logresti , sat Maru